Momente si schite de soferita

Daca fiecare drum ar fi asa…

Mi-am luat carnetul doar de un an de zile, descoperind simultan si placerea libertatii de a  naviga singura spre toate destinatiile si furia de road rage la intalnirea cu prostia, incompetenta, neatentia sau nesimtirea altor soferi in trafic. Nu intelesesem pana atunci prea bine senzatia de furie instanta cand cineva iti taie calea, sau nu se misca la verde si nici tentantia de a face cu farurile sau a claxona intru atentionarea greselii. O inteleg, promit, o inteleg.

Dar nu o (mai) practic. Am din fire o relaxare in fata situatiilor stresante de acest fel – m-au ajutat probabil anii de citit sfaturi zen si arma secreta a intelegerii ca nu pot controla cum se poarta ceilalti, dar pot controla reactia mea. Pot alege sa devin suparata si furioasa, sa o iau personal si sa agravez situatia prin emotiile mele negative, sau pot alege sa ma detasez, sa nu raspund provocarii, sa constientizez in acea secunda ca nu are rost sa las iluziile mele sa interactioneze cu iluziile altcuiva. Ce rost are?

Pe cat de adanc mi-am imprimat aceasta intelepciune a non-furiei, pe atat de putin sunt tentata sa conduc prin Bucuresti. Intai pentru ca mi-ar trebui o masina automatica – am incercat sa invat pe manuala intr-o vara dar spre disperarea dragutului meu instructor si iubit, nu prea reuseam sa tin motorul pornit. Nu ajuta prea mult la incredere. Aici, cand am luat lectii, m-a disperat instructorul indian cand explica foarte calm ca sunt ori prea aproape, ori prea departe de bordura la curba, ca nu ma uit destul in oglinzi, ca parcarea paralela e o arta usor dobandita (!) si ca trebuie sa conduc cu 40km/h chiar daca testez toti nervii celor din spate si ma depasesc toate masinile intr-o mare veselie. Dar divaghez. Al doilea motiv pentru care ma tem sa ma urc la volan in capitala e intimidarea in fata strazilor magic intortocheate (le ador farmecul!) si bineinteles teama de apostrofari mai mult sau mai putin politicoase de la soferii super extra grabiti.

Dar banuiesc ca pana la urma totul e o chestiune de necesitate si obisnuinta. Am condus prin Los Angeles, unde aglomeratia e legendara, fara sa fac accident (ok, era sa dau peste un biciclist dar astea se mai intampla nu?). Conduc prin Toronto, chiar si in centru unde strazile sunt inguste, pietonii multi si parcarea inghesuita. Dar Bucurestiul ramane inca de explorat.

Voi ce experiente aveti la volan?