Blind date

Aveam mii de fluturasi in stomac cand am intrat in bar si il cautam cu privirea. De cate ori mai facusem asta, dar nu mi-am invatat lectia : niciodata proiectia nu se potriveste cu realitatea, mereu e ori mai scund, ori mai gras, ori mai prost imbracat, ori mai lipicios, ori mai grabit, ori mai nesuferit. Imi ardeau obrajii si eram convinsa ca toata lumea din jur stia de ce ma aflu acolo.

M-ai facut sa astept un sfert de ora, ma pregateam sa-mi inec amarul convins ca n-ai sa apari. Dar am aparut pentru ca o data ce mi-am dat cuvantul, urasc sa dezamagesc, chiar si un strain. Senzatia iesirii din planul stabilit mi-ar confirma lipsa de curaj. Ma gandeam deseori, cand eram mica, cum ar fi sa merg pe strada, in drum spre casa sau scoala si dintr-o data sa ma loveasca o amnezie totala si sa nu mai stiu nici cine sunt, nici unde ma duc (la propriu, pentru ca la figurat e deja o realitate). Sau uneori proiectam fantezia mea asupra vreunei doamne frumos imbracata, care se grabea probabil la piata pana nu pleaca doamna preoteasa cu cea mai buna smantana din tot judetul. Dar in mare parte eu jucam rolul principal si-mi dau seama acum ca era probabil o forma subconstienta a dorintei de a ma sustrage din lume, din responsabilitatile mele grele de eleva (nota 10 pe linie era un must), din toate functiile si obligatiile din familie, din societate.

Era foarte inalt si parca sfios. Am povestit despre calatoriile noastre prin lume, ce nu functioneaza in orasul asta anost, de ce-mi ia o ora sa beau un pahar de vin si nu stiu cum s-a facut ca petrecusem trei ore fara sa le simt. Timpul suspendat, biensur. Isi ascunsese mainile sub masa toata seara, aratandu-mi palma stanga doar cand i-am promis sa-mi dezvalui talentele ascunse in chiromantie. Stateam fata in fata. Nu vreau sa vin langa el sa citesc mai bine? De fapt n-a fost o intrebare, ci mai mult o indicatie. Vino. Primul sarut, umed si fin, infioratoare adiere a unei dorinte ascunse adanc. Mi-am amintit atunci de eroul lui Eliade in Huliganii gandindu-se fascinat la miile de impreunari ce trebuie ca au avut loc de-a lungul vremii ce au facut posibil acel moment unic cand isi imbratisa iubita…

Mai tarziu i-am spus ca nu vreau romantisme, trandafiri. Nu e nevoie nici sa ma scoata in oras la cina si film, desi acceptasem deja de cateva ori. Nu e nevoie sa-mi ofere declaratii siropoase. Dar apropierea incepuse sa-mi topeasca detasarea. M-am trezit intr-un moment de luciditate intrebandu-l.. ce facem acolo, impreuna. E vreo distractie ieftina? Nu. Avem o atractie chimica puternica, o simbioza senzuala, o legatura care-si cauta implinirea. De ce vreau atunci sa fug departe sa ma ascund in cel mai intunecat colt unde sa-mi rasfir emotiile ca o adolescenta ranita si vulnerabila. Ma indragostisem oare pe nesimtite?

Aranjamentul

Cami isi falfaie parul proaspat oxigenat in caldura din garsoniera de la etajul 12. Imi povesteste cum se simte libera si plina de energie de cand a divortat, cum iese cu fetele in fiecare seara si se lasa agatata, asa de dragul flirtului,  daca tot a tinut-o barbatul legata de casa cand ea e de fapt un spirit liber. Imi zboara pupici prin camera video, ca am avut dreptate cand am zis sa nu se marite cu el, dar ce stia pe atunci, abia ajunsese in Bucuresti la facultate, n-avea bani nici de suc si el aparea salvator cu flori si portocale la usa caminului. Era simpatic, cam tacut dar dedicat intru totul printesei lui tinerele, care avea vreo zece anisori in minus si se-ndragostise de el repede si pasional, cum nu mai facuse nici una pana atunci. Nu  l-a deranjat la inceput nici ca ea mai dansa prin cluburi, animatoare, apoi dansatoare exotica cum ii placea sa mi se laude.  Sigur, maica-sa n-o placuse, ca era prea blonda, prea bronzata, prea vorbareata, prea din provincie, ca de pasiunea pentru dans nu a aflat niciodata. A cerut-o dupa sase luni si dupa ce a instalat-o intr-un apartament frumos in buricul targului a convins-o mai cu chiu cu vai ca nu se cade sa isi mai piarda noptile cu entertaining, nu mai are rost sa termine facultatea si asa o streseaza prea mult si prea roiesc baietii in jurul ei. Mai bine sa stea acasa, sa mearga la shopping, la cafea cu fetele, la film cu el.

Ne-a trecut greu dupa cearta monstruoasa din vara cand mi-a spus ca ea nu vrea sa fie feminista cu ambitii si job, ca n-avea cap de scoala oricum, ca macar scapa de noptile in club, ca n-o deranjeaza s-o intretina Alex chiar daca incepuse sa-i puna tot felul de conditii, sa nu mai poarte rochia aia scurta, sa-i arate de la cine primeste atatea sms-uri, sa o lase mai usor cu pastele  ca deja s-a ingrasat, nu vede?! Un timp nu ne-am scris si prietenii comuni imi spuneau ca nu o vedeau decat foarte rar, plina de cearcane si fara vlaga de zici ca avea 45, nu 25. A spart gheata cu divortul, dupa un scandal cand a gasit-o stand pe net cu “un prieten”, intr-o ipostaza nu tocmai decenta, intr-un neglige negru de dantela pe care i-l cumparase el la ultima aniversare. Imi povestea scena cu un amestec de satisfactie si vinovatie si trebuia sa o inteleg ca devenise doar prea insingurata, se instalase raceala intrei ei si avea si ea nevoie de cateva complimente si admiratie. Ce e asa rau in asta? O surprinsese intr-o dimineata cand isi uitase mobilul si s-a intors din drum. Camera zdrobita de perete, insulte, ca nu mai e femeia cu care s-a insurat, parca imi povestea o scena din Test de fidelitate. Dar culmea, nu vrusese nici atunci sa o lase, vroia sa reconstruiasca, sa o pretuiasca, sa o satisfaca, orice numai sa nu plece.

Dar Cami s-a saturat. S-a angajat la o agentie de turism, si cu bagajele facute s-a instalat frumusel cu destinul bine plasat in propriile manute. Ne hlizim ca in vremurile bune si trage de mine sa mergem doar noi doua intr-o vacanta undeva la soare. O intereseaza ca intotdeauna detaliile picante, ultimele barfe, dar aventurile ei amoroase au fost mereu mai interesante. Mai ales ultima, pe care si-o planifica visand cu ochii deschisi – America. A vorbit pe net cu amicul unei bune prietene, recomandat ca tip de treaba care ar fi dispus sa-i plateasca biletul de avion si s-o plimbe pe la Miami vreo trei saptamani, in schimbul companiei, ca nu-i asa, se gasesc greu romance frumoase si deschise la minte in Florida. Au schimbat poze, s-au vazut, au stabilit data, la mica intelegere. De ce nu vreau sa inteleg ca asta inseamna sa-ti traiesti viata? Sau poate sunt geloasa?…

sursa poza

Incantarea

Cand l-a cunoscut pe M., astepta un semn. Ceruse puterilor mai mari ale universului sa-i arate o directie, sa-i confirme ca macar unul din visele ei  nebune are pecetea destinului. Era o seara obisnuita, dupa o cina cu iubitul ei serios si atent ce gatise fructe de mare in vin alb completate de capsuni si frisca la desert. Cina romantica dar nu la lumina lumanariilor pentru ca nu gustau astfel de dulcegarii. La 24 de ani, gasise o oaza neasteptata in statornicia lui nestramutata. Tarziu, in timp ce el schimba canalele in viteza la televizor, ea se aseza comod intr-un colt de fotoliu si deschise laptopul.

Din prima clipa, o intriga abordarea lui directa si simpla, plictisita fiind de toate celelalte “ce faci papusa”, enervantul “cf?” sau mai rau “buna frumoaso”. Nu era urata, dar prefera sa ii ignore pe acei Don Juani virtuali, majoritatea baietei de 20-21 de ani, singurii trezi la ora aceea tarzie din noapte. De cele mai multe ori, conversatiile cu ei se impiedicau rapid. Dar persista sperand, ca in seara, cineva o va fermeca. O incanta mediul anonim si experienta efemera a unei discutii nonconformiste si subtile, intalnirea a doua mintii fara bagajul obositor al structurii sociale de interactionare, fara masuratorile discriminante ale lui fata-in-fata, fara expunerea fizica care cenzureaza pentru a proteja.

- ce te framanta?

- caut un raspuns la o mare intrebare..ce sa fac cu viata mea

- stii cum se spune:  cauta si vei gasi, cere si ti se va raspunde

- dar ma atrag atatea optiuni, as vrea sa fac cinci lucruri deodata, mi-e teama.. cum stiu ca am ales corect?

- nu stii niciodata..dar le incerci pe rand…

Stia ca prietenele nu ii inteleg atractia pentru virtual, ca multi nu vad decat un ecran de plastic acolo unde ea percepea un univers de posibilitati, vibrand din energia miilor de ganduri si proiectii amplificate si reflectate inapoi. In seara aceea, ceva magic se contura in lumea ei interioara, o trezire misterioasa, un scurt circuit al imaginatiei intr-o scanteie orbitoare. Isi aminti cand la 12 ani isi plantase adanc talpile in nisipul cald si umed si nu putu stavili imboldul de a-i soptii marii secretul ei ca un mugur rasarit in vis – ca e fericita cu oamenii minunati ce-i sunt familie in lumea aceasta, pentru ca ea vine din alte zari senine si acolo roaga marea sa o astepte la intoarcere. Crescuse si nu se ofilise niciodata in ea constiinta ca nimic nu e intamplator.

In doua oare, si-au scris fara suflare. Aflase ca locuieste la multe ore distanta cu avionul, ca munceste o meserie oarecare, ca a trait pe doua continente si a adunat putin peste 20 de ani mai multi decat ea. Au atras-o mereu barbatii maturi. O fermeca increderea si inteligenta lui, simtindu-i in acelasi timp unda de raceala, detasare, o asprime chiar plutind la suprafata; un curent a carui adancime avea sa o simta dureroasa mai tarziu. Un Heathcliff din La rascruce de vanturi, obraznic de sincer – vorbeste cu mine ca in capul tau. O avertiza voalat ca si-a dat seama demult ca prima impresie pe care o lasa unei femei e cea de pradator, iar daca nu ar fi vorbit cu el, daca l-ar fi vazut la o petrecere, s-ar fi ferit din calea lui. Dar un golan inteligent si subversiv e greu de refuzat, nu?.  What you see is what you get. I-a cazut usor, cu placere, in plasa.

Cuvintele unui prieten ii rasunara in minte: tu nu te indragostesti oricum de cineva, decit ca un ocol necesar prin el ca sa te intorci la tine. Inchise cu un zambet.

Va urma.