Chestionarul Proust: Dan Perjovschi

Artistul roman Dan Perjovschi, despre care am avut placerea sa scriu acum ceva timp cand a fost invitat sa expuna la Royal Ontario Museum din Toronto, a acceptat invitatia mea de a raspunde unui interviu inedit: chestionarul Proust.

Dan Perjovschi: Chestionarul Proust

1. Ideea ta de fericire. Desenand pereti.

2. Cea mai mare teama. Sa nu mai fiu invitat sa desenez pereti.

3. Trasatura pe care o detesti cel mai mult la tine. Delasarea. Sint momente in care imi vine sa nu fac nimic. Si nu fac nimic. Ma las dus.

4. Trasatura pe care o detesti cel mai mult la altii. Ipocrizia si aroganta.

5. Cea mai mare extravaganta a ta. Viata mea de acum.

6. Calatoria favorita. Toate peste tot.

7. Ce cuvinte sau fraze folosesti cel mai des. Cacat (in sens poetic).

8. Cel mai profund regret. Nu mai am stare sa citesc.

9. Ce sau cine e cea mai mare dragoste  a vietii tale. Lia.

10. Cand si unde ai fost cel mai fericit. In multe locuri de multe ori. Sus pe perete la MOMA, dimineata in tren spre Frankfurt bind cafea si uitandu-ma la rasarit, cu Lia in casa-atelier, cu Lia la Venetia, cu Lia la Castellon, cu Lia la Sydney…

11. Ce talent ai vrea sa ai. Sa scriu mult si bine. Acum scriu scurt si asa si asa.

12. Care e starea ta prezenta de spirit. La pinda. Imi ies lucrurile cam usor, am obosit, ma repet un pic, astept sa se intimple ceva in felul in care gindesc si fac arta.

13. Ce consideri cea mai mare reusita a ta. Sint invitat pe tot globul sa-mi practic arta si sa aduc umor si inteligenta. Incredibil.

14. Daca ar fi sa te intorci in alta viata ca o persoana sau un animal, care ar fi. Am muncit si m-am agitat asa de mult in viata asta ca ma voi intoarce sub forma de piatra. Voi sta.

15. Ce posesiune iti e cea mai de pret. Umorul si concizia in desen.

16. Ce consideri cea mai adanca nefericire. Sa pierzi pe cineva drag. Sa uiti.

17. Unde ai vrea sa traiesti. Peste tot.

18. Calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la un barbat. 19. Calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la o femeie. Nu despart oamenii…Apreciez inteligenta si deschiderea. Delicatetea si profunzimea.

20. Ce apreciezi cel mai mult la prietenii tai. Solidaritatea.

21. Scriitorii preferati. Oricine scrie bine. Citesc pe apucate si mai ales presa (essays and news).

22. Eroii tai din viata. Toata lumea normala care face ceva extraordinar. Nu glumesc. Cind vad sau citesc despre asta imi dau lacrimile.

23. Numele tale favorite. Nu m-am gandit.

24. Ce iti displace cel mai mult. Minciuna, meschinaria, aroganta.

25. Cum ai vrea sa pieri. Repede.

26. Motto-ul tau. Non stop drawing.

Bio: Dan Perjovschi e cunoscut si apreciat pe scena internationala pentru desenele sale incisive, comentarii politice, sociale si culturale redate in stil grafic si aplicate direct pe peretii muzeelor si galeriilor unde expune. Ilustratiile sale traduc intr-un sens realitatea, evenimentele raportate in media prin lentila fina a ironiei, surprinzand adesea esenta dilemelor si ipocriziei din jur. Calatoreste si expune singur sau impreuna cu sotia sa, artista Lia Perjovschi.  A expus printre altele la Tate Modern (Londra), Muzeul de Arta Moderna (New York) si Centre Pompidou (Paris) iar in 2007 desenele sale au fost incluse in prestigioasa Expozitie Internationala de la Bienala de la Venetia. In plus, am avut ocazia sa constat si sa apreciez simtul lui de umor, spiritul critic si subversiv, atitudinea relaxata, deschisa si auto-ironica chiar. Pe scurt, un artist cu care vrei sa stai la o cafea.

Nota: Chestionarul Proust isi datoreaza posteritatea moderna nu in putina parte revistei Vanity Fair care l-a popularizat. Chestionarul e menit sa ia pulsul celui intervievat, prin intrebari rapide, carora se raspunde instinctual, ca la o sedinta rapida de psihanaliza. Numele i se datoreaza scriitorului Marcel Proust, a carui raspunsuri in scris acestor intrebari inventate ca joc de salon in secolul 19, au devenit faimoase, atribuindu-i chestionarului numele sau.

Daca barbatii ar vorbi

Cand Anca a plecat in vacanta cu iubitul ei de trei luni, se astepta ca toate sa mearga pe roate – proaspata iubire avea tot parfumul dulce al unui inceput, freamatul noutatii, promisiunea unor zile magice pe o plaja superba. Daca zilele le-au petrecut in armonie, searile au fost otravita de comentariile lui inainte de a merge la cina: “Esti sigura ca vrei sa porti rochia aia? Nu te avantajeaza la solduri.” sau “Te-ai machiat cam strident, vrei sa atragi atentia?” sau “Nu stiu ce te gandeai cand te-ai coafat asa, parca ai sarmalute in cap”. De fiecare data, Ana se schimba si pleca din camera cu ochii rosii de plans, umilita si dezorientata. Desi era o femeie frumoasa si inteligenta reactia lui o afecta ca o surpriza neplacuta.

Incercand sa aflu explicatia pentru comportamentul lui rautacios, destul de iesit din caracterul lui bland si inteligent, am descoperit ghidul excelent al psihologului Alon Gratch intitulat Daca barbatii ar vorbi – 7 chei pentru intelegerea psihologiei masculine. Autorul descrie o situatie similara si explica:

Experientele clinice si cercetarile arata ca, in timp ce femeile tind sa se rusineze din cauza problemelor legate de felul in care  arata si sa simta esecul relatiilor interpersonale, barbatii sunt mai predispusi sa le fie rusine din cauza rezultatelor, fie ele profesionale sau sexuale.

Rusinea barbatilor, sentiment pe care il traiesc intens pentru ca actioneaza ca o bariera impotriva altor dureri emotionale suplimentare a jucat un rol important pentru iubitul ei. Rusinea ascunde emotii tulburatoare adanci, legate adeseori de performanta, de identitate. Daca femeile sunt capabile sa exprime si sa faca fata sentimentelor de jena, rusine, parere proasta despre sine, barbatii au tendinta de a-si nega si reprima aceste reactii. Mai mult, pentru a le evita, proiecteaza lipsurile sau perceptiile lipsurilor asupra partenerei. Din pacate, femeile sunt predispuse sa primeasca intepaturile drept confirmari ale propriilor banuieli ca nu sunt de fapt atat de frumoase, desteptare, atragatoare, etc. cum cred de fapt.

Desi el avea o cariera interesanta, Anca a ajuns la concluzia ca il deranja nu doar succesul ei in cariera ci si faptul ca ea castiga mai mult. Ii confirmase asta intr-o discutie prietenoasa mult mai tarziu. Se simtea inadecvat, mai putin “barbat” intr-un mediu social in care masculinitatea se afirma prin dominatie mai ales in domeniul profesional si financiar. Subconstient, Anca ii submina autoritatea si simtea nevoia sa-i taie din avant, sa-i dea motiv de a se jena. Desi spre deosebire de majoritatea, el si-a constientizat rusinea dupa cateva luni, a fost prea tarziu pentru a mai salva relatia.

Gratch avertizeaza ca desi barbatii merita sa fie ajutati in astfel de situatii, nu trebuie tolerati pana la punctul in care distrug partenera. E clar ca trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru felul in care aleg sa-si exprime rusinea. Vestea buna este ca atunci cand se deschide acea portita, momentul e ideal pentru a descoperi ce se ascunde mai adanc in sufletul lor.

Raportul Hite

Am descoperit recent Raportul Hite: Studiu asupra sexualitatii feminine, realizat pentru prima data in 1976 de cercetatoarea americanca Shere Hite. Raportul a revolutionat nu doar prin franchetea cu care a dezvaluit raspunsurile a trei mii de femei la intrebari intime despre viata lor sexuala ci prin concluziile noi si provocatoare ale perspectivei feminine. E una din acele carti ce se citesc cu creionul in mana, subliniind pasaje importante, facand notite pe marginea paginii, marcand anumite sectiuni ce merita recitite si reintelese. As vrea sa prezint intr-o serie scurta rezultatele esentiale din cateva capitole, ocazie cu care aprofundarea subiectului va fi posibila.

Contextul lucrarii e important. Aspectul inovativ l-a reprezentat chiar metoda de studiu: Hite a ales sa afle direct de la femei, in propriile lor cuvinte, ce simt atunci cand isi traiesc sexualitatea singure sau cu un partener. In momentul publicarii, acum 35 de ani, feminismul cucerea Vestul si deschidea o noua era in discutia despre egalitate si relatii. Eliberarea de sub tutela tatalui, a sotului, descoperirea independentei si a aventurii au constituit pasi fundamentali spre o schimbare a perceptiilor ce a permis revolutiei sexuale sa prinda aripi atat de puternice. Era timpul ca femeile sa redefineasca dialogul si mai ales intrebarile, sa isi exprime liber dorintele si sa provoace rasturnarea vechilor asteptari si teorii.

Hite subliniaza ca una din concluziile studiului se refera la ideea ca sexul reprezinta nu doar un act biologic sau mecanic ci si o adevarata institutie istorica si culturala, ce poate evolua in functie de schimbarile in societate si mentalitate.

Hite a pornit la drum intrigata si mai tarziu revoltata de concluziile celor mai mari experti de pana atunci asupra sexualitatii feminine, inclusiv a orgasmului: Freud spunea ca femeile trebuie sa se “maturizeze” si sa adapteze la sex, iar Kinsey, celebrul cercetator, a concluzionat ca o data ce o femeie e maritata destul de mult timp si acumuleaza mai mult experienta, va ajunge sa atinga “adevaratul” orgasm. Concluzia Raportului Hite e exact opusa. Femeile ce au raspuns chestionarului detaliat de 58 de intrebari si-au spus, in majoritate covarsitoare cuvantul si ramane de aflat impreuna daca aceasta mostra reflecta in linii mari si sentimentele noastre.

De ce e atat de important ca definitia amorului sa fie analizata sub lupa? Pentru ca, asa cum Foucault a demonstrat in Istoria Sexualitatii, definitiile si discursurile asupra lor nu au o calitate neutra – ele sunt legate intim de putere si de control asupra corpului si a destinului femeii. Dupa secole in care discursul dominant masculin a repartizat femeia fortat intr-un rol exclusiv de reproducere in sfera familiei, a venit vremea cand discursul trebuie sa reflecte aceasta recastigare a puterii de decizie asupra propriului trup. O noua intelegere a ce e “normal” sa simta o femeie si a ce simte cu adevarat vs. a ce ar trebui sa simta e fundamentala. Studiul Hite trage perdeaua si contribuie la o miscare importanta, desi inca fragila, in care femeile isi redescopera aprecierea si iubirea de sine, isi redefinesc felul in care isi percep corpul, modul in care il trateaza si il impartasesc, si isi reinventeaza relatiile intime, comunicand mai des, mai profund, mai sincer cu partenerul de dragoste si/sau de viata.

Nu degeaba a numit-o Marlon Brando “singura carte sincera despre sex” si ziarul New York Times “fascinanta, revelatoare, plina de recompense, un must pentru toata lumea, barbati si femei”.

A mai citit-o cineva?

Probleme de familie

Am fost la o singura nunta la tara cand eram copil. Verisoara mea de grad indepartat, o femeie frumoasa si calda, in floarea varstei, isi lega destinul de un barbat deja divortat, cu un baiat la inceput de adolescenta. Petrecerea urma sa aiba loc in curtea imensa a casei parintilor ei, fericiti ca singurul lor copil isi gasise intr-un tarziu perechea. In toiul evenimentului am surprins o scena tensionata intre tatal ei si alte rude si nu am inteles decat mai tarziu ca problema era legata de noul ginere. A doua zi dupa nunta, intorsi in apartamentul din oras, au avut o neintelegere si ea s-a trezit atunci cu o palma, prima din multele ce aveau sa-i urmeze, confirmand suspiciunile familiei asupra caracterului lui. Totusi, a mai stat langa el doisprezece ani pana sa intenteze divort anul asta. Doisprezece ani!

Fiecare relatie are probleme, poticniri mici in drum sau bolovani dincolo de care nu se poate trece. Violenta e unul din bolovanii de neclintit, dincolo de care nu ar trebui sa se poata trece.

De ce raman femeile adesea langa un partener, iubit sau sot, violent verbal si/sau fizic? Am auzit toate explicatiile : a gresit si el, dar de fapt e baiat bun ; ii pare rau ca a facut-o, si-a cerut iertare, a plans, a jurat ca nu se va mai repeta, de zeci de ori la rand; la varsta si conditia mea nu ma mai ia altul; sau asa e el, mai rapid la manie de unde se vede ce barbat adevarat si puternic am. Motivatii bazate pe o lipsa de incredere, un respect de sine erodat pana la maduva, infectat de sentimentul ca abuzul e meritat intr-un fel sau altul. O asteapta o cale lunga pe verisoara mea, dar divortul e simplificat prin lipsa copiilor.

Cand sunt copii la mijloc si violenta e suportata de dragul lor, pentru a-i proteja si pentru a le oferi macar in aparenta un camin stabil, un nucleu “normal”  in siguranta cu doi parinti in casa, consecintele pot lua o intorsatura urata. Ruptura poate aparea complet neprevazuta si nesuspectata iar cel care o initiaza se face vinovat de cea mai inalta tradare in ochii copiilor. Adeseori, acea persoana e mama iar rautatea, cruzimea si ignoranta unor copii impotriva ei m-au socat in cazurile pe care le-am cunoscut.

Copiii devin atat de manipulati si indoctrinati incat ajung uneori sa-si urasca mamele, sa le arunce cele mai urate apelative in fata, sa le judece vinovate pentru destramarea familiei. De ce femeile, mamele, care produc ruptura intr-un mariaj fisurat de violenta si abuz, ajung sa poarte toata vina, reprosul, acuzele venind in mod dureros, tocmai din partea celor pe care au incercat sa-i protejeze. Nu ma refer la copii de 10-12 ani ci tineri adulti trecuti de majorat care ar trebui sa aiba un minim de discernamant si judecata obiectiva chiar si intr-o situatie atat de tulbure cu sentimente contradictorii si emotii complicate.

Nu voi pretinde ca stiu ce e in inima lor pentru ca am avut norocul sa nu trec printr-o astfel de situatie. Incerc doar sa inteleg ce fel de mecanisme psihologice, sociale, culturale se coaguleaza in condamnarea mamei care pleaca sa isi refaca viata, adeseori langa altcineva. Cel putin parte din raspuns se afla in natura tabu a subiectului, rusinea asociata, reticenta familiei si a prietenilor sa intervina devreme, la timp, sa ofere ajutor, incurajare, terapie, solutii sau macar un umar pe care sa planga. Ni se pare prea des ca “e treaba lor”, dar tacerea e o forma de toleranta tacita a violentei impotriva femeii.

Puterea si dizgratia

A cazut ca o bomba vestea ca seful Fondului Monetar International, francezul Dominique Strauss-Kahn, a fost arestat azi la New York, acuzat ca ar fi atacat si agresat sexual o camerista din hotelul de lux unde statea. Americanii l-au prins cu zece minute inainte sa decoleze spre Paris. Exista desigur prezumtia de nevinovatie ce trebuie respectata dar pentru ca, la o simpla cautare pe internet am dat peste o multime de articole ce documenteaza “pasiunea” lui pentru femei, reputatia de cuceritor agresiv, inclusiv intr-o situatie asemanatoare – ma voi hazarda  sa disec ce inseamna daca acuzatia e adevarata.

Daca nu e adevarat, putem respira usor si fericiti ca nu sufera inca o femeie de violenta in lumea asta, ca exista inca oameni puternici, politicieni cu integritate, verticalitate, moralitate, si ca adevaratii culpabili actioneaza din umbra sa-i otraveasca viitorul stralucit, sansa de a mai candida la presedintia franceza si de a salva Franta prin calea dreapta a socialismului. Tare as vrea sa fie asa.

Tare ma tem ca nu e asa.

La 62 de ani, DSK, cum e poreclit in presa franceza, e o personalitate importanta in Europa, fost ministru de finante, actualmente la carma unei dintre cele mai puternice organizatii financiare din lume. De deciziile lui atarna in balanta soarta multor tari, inclusiv a Romaniei, carora le cere, in mod ironic, sa stranga proverbiala curea a austeritatii. DSK nu e doar fata publica a unor politici economice dure, daca nu abusive, ci si potentialul candidat al stangii franceze cu cota mare de popularitate la francezi, toleranti fata de “indiscretiile” sexuale ale politicieniilor. Insurat, cu patru copii si o infidelitate consensuala la dosar (sotia l-a iertat) DSK e bogat, puternic, aparent de neatins. Ce i-a fi venit insa sa riste (iar) totul, sa se impuste in picior si sa isi denigreze intr-atat fiinta? Portretul lui sugereaza ca exista motive de inscenare dar explicatia nu tine. 

O “afacere” delicata

Am intalnit de curand o blonda firava, frumusica si desteapta, care s-a confesat unui grup ca pentru un an in timpul facultatii a fost escorta.

Probabil va intrebati ce i-a venit sa faca o astfel de confesiune unui grup de straini? Cursul era de actorie (desi mi se parea de terapie in grup, dar asta e alta poveste) si trebuia sa ne prezentam si sa impartasim un lucru pe care de obicei nu il spunem cand cunoastem persoane noi si vrem sa facem impresie buna.

Aici prostitutia e legala – oarecum. E interzis bordelul si comunicarea cu scopul de a solicita bani pentru sex. Dar in rest, e legal. Stiu, suna complicat dar esentialul este ca in practica, sute de femei isi fac reclama in ziarele locale, isi dau intalniri la hotel sau in propriile apartamente si se angajeaza cu agentii de escorte fara ca politia sau legea sa intervina.