Demisia
Posted by Olga Deleanu on Feb 20, 2012 in De la 9 la 5 | 9 comments
Schimbi locul, schimbi norocul.
Cel putin asta incerc sa-mi spun de doua saptamani de cand stau cu nervii in pioneze incercand sa aliniez toate constelatiile astfel incat decizia pe care trebuie sa o iau la munca sa fie cea luminata. Suntem bineinteles in era instabilitatii si a crizelor de toate felurile, motiv pentru care la fiecare sase luni ma intreb daca mi se va mai extinde contractul. Din inertie sau din interes, de bine, de rau, cu intrigi si povesti nesfarsite am petrecut ultimul an intr-un departament prin care s-au perindat frumos vreo 5 sefi diferiti dandu-mi ocazia sa-mi exersez adaptarea si aptitudinile de management al schimbarii. Sa devin un angajat optim, cum se doreste. Si sa invat sa vorbesc in limbaj de lemn, evident.
Acum doua saptamani s-a ivit ocazia sa plec. Brusc, subit si dintr-o data. Sa schimb piesa ca prea devenise o banda stricata. Decizia a fost ca intotdeauna spinoasa. Pun in taler + si -, aspectele pozitive si negative, probabilitatile, posibilitatile, strategiile, ce sfat mi-a dat X, ce sfat mi-a dat Y, ce mesaj am primit de la cartea-oracol, ce fata a iesit cand am dat cu moneda, ce vis am avut, ce semn din cer (n-) a aparut. Draga cititor, nu m-am putut decide. In timp ce-mi repetam ca alegerea e singura libertate ce exista in viata si cam e timpul, nu doar sa ma visez femeie increzatoare in propriul instinct, ci chiar sa si fiu una, palpitatiile cresteau de parca de aceasta decizie imi atarna nu doar viitorul ci si mantuirea. In plus, cum adica sa plec din locul unde mi-am inceput cariera cu naivitatea tipica de proaspat absolventa? Le datorez loialitate totusi nu?
In filmul Under the Tuscan Sun, Diane Lane joaca rolul unei americance proaspat divortata care se muta in Italia incercand sa-si vindece inima ranita prin renovarea unei case vechi intr-un sat pitoresc pe coasta. Isi doreste atat de mult sa se reindragosteasca, sa descopere o iubire noua si proaspata si visul pare a i se implini cand il intalneste pe El, un italian fermecator care-ti taie respiratia si in mrejele caruia cade aproape instant. Mai tarziu insa il gaseste langa o alta iar dezamagirea e profunda. Prietena ei insa ii povesteste altfel: cand eram copil, am cautat intr-o dupa amiaza o buburuza peste tot si n-am gasit; de epuizare, am renuntat si am adormit in iarba, rapusa de oboseala; cand m-am trezit peste o ora, misunau peste mine. Depune efort, trimite dorinta ta arzatoare in lume, in univers si da-i drumul sa se intoarca la tine. Renunta si va veni pare a fi morala.
Am renuntat, decizia a fost transmisa si acum astept cuminte happy end-ul meu.
Draga mea Olga,
frumos ai scris si sincer.din inima, desi stiu ca, poate, cuvintele au fost prea seci si nu au reusit sa exprime nici macar o parte din ce simti inauntru.
M-am regasit, nu stiu daca la varsta semanam, dar la simtire, cel putin in momentul ACESTA
, da.
Si eu lucrez de 4 ani in aceeasi firma, e adevarat ce de un an si jumatate in alt departament, si inca, inca e bine, dar parca simt de undeva o chemare….de duca….
Da, ma gandesc si eu la toate +rile si – rile, dar la un moment dat, la momentul in care voi simti cu adevarat, va trebui sa-mi asum si …zborul puiului din cuibul confortabil
Iti doresc sa-ti fie bine si senin!
am demisionat in urma cu un an si ceva din motive destul de complicate. un cumul de factori si niste sustineri negative m-au determinat sa demisionez. am fost mandra de alegerea mea, deoarece ma credeam un om muncitor, cu experienta de munca, implicat si responsabil la un job, dar, mai presus de toate astea, eram mandra ca am ales demisia in locul unui compromis care nu se potrivea cu principiile mele de viata.eram plina de incredere si foarte sigura ca viitorul imi va surade cu un job mult mai bun.
timpul a trecut, cautarile m-au epuizat, cv-uri trimise, telefoane date, oameni mirati ca imi caut loc de munca,oameni care intorc spatele atunci cand ai mai multa nevoie, prieteni pt care nu mai existi caci nu mai ai bani….locuri de munca putine si acelea pe pile si relatii pe care eu nu le am. nu am decat un cv , vreo 19 ani de munca in spate si o deznadejde mare . credinta , dorinta arzatoare, ca se va rezolva cumva si pt mine mi s-a diminuat pe masura ce si puterile de a face ceva m-au parasit.
am renuntat, desi eram o luptatoare.e cel mai simplu lucru pe care poti sa il faci cand toate par sa iti fie impotriva- sa renunti.
Draga Olga, ma regasesc in cuvintele tale…Prin aceleasi trairi trec si eu in aceasta perioada, doar ca eu am uitat sa iau in socoteala cartea-oracol, moneda si constelatiile….
Cred ca sunt foarte aproape de a renunta si eu, ar fi trebuit, poate, s-o fac demult, si de a-mi ‘arunca’ dorinta in univers… Cum zicea Tennessee Willimas, sometimes there’s a time for departure even if there’s no certain place to go to’, iar eu cred ca my time has come.
Mi-au facut bine gandurile tale, iti multumesc pt ele! Sper ca happy end-ul tau sa nu se lase prea mult asteptat… Numai bine:)
Draga Catalina,
Adevarul e ca analiza asta cu aspectele pozitive si negative nu functioneaza prea grozav, cel putin pentru mine ca mereu fac in asa fel incat sa se anuleze reciproc
si probabil ai auzit deja ca instinctul e mai important si un indicator mult mai bun al dorintei/presimtirii noastre. Incerc sa ma gandesc ca e un fel de radar, dar are si el nevoie de exercitiu iar eu am tendinta sa-l scot de la naftalina cand am cate o decizie “mare” din asta de facut. Uf!
Dorul tau de duca imi suna a ceva mai drastic, gen: demisie si calatorie in jurul lumii in 40 de zile
Ianisa, e foarte greu…
Stiu cum e sa trimiti zeci (sute?) de cv-urifara nici un rezultat pentru ca aici cel putin, chiar daca se tot vorbeste de experienta transferabila, de fapt perspectiva celor care angajeaza e ingusta si limitata. La fel functioneaza si in privinta relatiilor si peste tot ni se spune sa cultivam relatiile la servici.
Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin incercarea asta dificila sa afli ce fel de prieteni ai sau nu…
Nu renunta, de undeva trebuie sa rasara sansa si pentru tine. Intre timp iti doresc sa-ti pastrezi credinta pe cat posibil si sa ne mai scrii. In ce oras esti si in ce domeniu activezi daca pot sa intreb?
Draga Andreea, ma bucur mult ca nu sunt singura in barca asta tare zdruncinata:)
Mult e pana te decizi, cand dorinta unei schimbari devine putin cate putin mai urgenta decat dorinta de stabilitate, Sa-ti iei zborul din cuibusorul cald, din locul undei ai depus niste radacini ia ceva timp. Sau poate imi ia doar mie ca altii am inteles se trezesc dimineata si gata sunt pregatiti de aventura:)
Daca simti ca ti-a venit timpul sa pleci, tot ce iti pot spune de pe malul celalalt e ca exista viata dupa schimbare:) Sa faci pasul cu intelepciune (si eventual un oracol bun:) si sa n-ai regrete mai tarziu.
Olga, multumesc pentru gandurile tale. sunt economist, orasul e de provincie, mic,anost si vai de capul lui. cu toate astea nu se pune problema sa plec de aici.si in orasele mari e greu, poate chiar mai greu. si nu vorbesc din auzite.
Aceleasi lucruri le aud si eu aici, pe mealeaguri vikinge, ‘network, network, network’… Plus, ‘hmm, piata si situatia economica’. Oo, si mie imi ia mult timp pana sa pun in practica o astfel de decizie, ceea ce ma irita, pt ca restul vikingilor nu au aceste framantari; s-au saturat, gata, la revedere! Eu, insa, sau poate firea mea de romanca crescuta cu ‘ramai in banca ta si fii constiincioasa’ stau si ma perpelesc:) Cred c-ar fi cazul sa consult un oracul pt ca la career coach am fost de 2 ori:)
Sa ne fie bine, sa ne fie usor si la mai mare:)!
ianisa, te cred. Dintr-un oras mic de provincie am plecat si eu desi nu a fost tocmai alegerea mea. Sper ca legile statisticei sa se implineasca pentru tine cat mai repede, ca dupa atatea nu-uri, sa apara si acel da magic.
Andreea, la career coach visez si eu sa ajung, dar nu prea ma incurajeaza lipsa ta de entuziasm dupa experienta ta:) Iar de mentalitatea “stai in banca ta” ma fac si eu vinovata si oricum sunt in general foarte conservatoare si ma urnesc dupa indelungi nopti nedormite si examinari profunde de constiinta:) Sa ne fie bine si sa avem inspiratie!