Intre lumi
Posted by Olga Deleanu on Jan 31, 2012 in File de poveste | 6 comments
De aproape o luna incerc sa pun mana pe o carte si nu reusesc. Sunt atat de treaza la chemarile cotidiene, sunt concentrata sa nu pierd nici un detaliu din peisajul gri de la birou, din barurile pe care le colind in nestire in ultimul timp de parca abia acum le-am descoperit, de vinurile seci pe care le-am comandat, de sclipirile din ochii ce ma inconjoara, de frigul teapan si sarea crocanta de sub noile cizme, de luciul semnelor de Sale din toate magazinele (e criza dar la mall parcarea e plina), de anxietatea mea impietrita in proiect.
Suntem in 2012 si teoriile conspiratiilor si schimbarilor presupuse si-au facut culcus in mintea mea. Intr-un fel parca am incetat sa-mi fac planuri dincolo de anul asta. Mai in gluma mai in serios prietena mea scumpa care se marita anul asta in Septembrie glumeste ca acum s-a gasit si ea, la “sfarsitul lumii” sa faca nunta. Zambesc doar pe jumatate. In plus, anul asta e si ziua mea de sampanie, adica implinesc aceeasi varsta ca ziua de nastere. Citesc despre protestele din Romania, urmaresc pozele pe Facebook si sunt abonata la live streamul neobosit al lui Liviu Mihaiu. De ce tocmai iarna ies romanii in strada? Incerc sa inteleg, sa vad dincolo de narativa servita cu lingurita. Incerc sa vad sacrul in profan. Si particip activ la creatia lor.
Am devenit gospodina desavarsita, gatesc, fac curatenie, calc (!) spre oroarea prietenelor feministe. Imi traiesc domesticitatea cu aceeasi voluptate imensa cu care imi iau lumea in cap in fiecare saptamana. Usuratatea fiintei nu mai e un concept abstract ci chiar aerul pe care il respir. Transgresiunea e emblema pe care o port in secret, cu mandrie. Ma supun experimentului emotional, raman cand ar trebui sa plec, plec cand ar trebui sa raman. As vrea sa descalcesc totul. Inca o poveste tragica si romantica sfarsita previzibil…oare de asta am nevoie acum?
Binei ai revenit, Olga! Imi place postarea ta. Iti dau un Like.
Olga, mi-a placut la nebunie cum ai scris! Ai deschis o fereastra spre mozaicul vietii tale, compus din si imbogatit de toate celulele, aparent disparate, care dau sens intregului. Iti doresc sa te piersi si sa te regasesti in fiecare zi, si sa simti ca evoluezi.
PS: impulsul meu de filolog si de om pasioant de cuvinte ma face totusi sa vreau sa re-editez ultima propozitie care nu pare la fel de ‘articulate’ca restul.. Please don’t mind
PS2: fara sa fi citit postarea ta, am folosit si eu ‘usuratatea’ sufletului’ in ultima mea postare
Te imbratisez, peste tot viscolul si marile inghetate.
Draga Lacramioara, bine te-am regasit…multumesc pentru Like
Cezara, am baut amandoua din aceeasi cupa a “usuratatii fiintei” se pare
Multumesc pentru ganduri, evolutia asta e tare imprevizibila, in salturi iar pierderile si regasirile sunt muze inepuizabile nu-i asa?
Te imbratisez.
PS. Merci, eu gresesc, altii iarta
Olga, acum ca ai intervenit auctorial…sensul e si mai concret
Da, ca bine zici, ratacirile (intre pierderi si regasiri) sunt niste muze…Pe curand!
am sa-mi fac un tatuaj cu un calcator care va arata asa:
pot…
*desenul calcatorului*
dar nu vreau
da, stiu, sunt o cinica, si nu, n-am de gand sa ma tratez
)