Intre lumi

De aproape o luna incerc sa pun mana pe o carte si nu reusesc. Sunt atat de treaza la chemarile cotidiene, sunt concentrata sa nu pierd nici un detaliu din peisajul gri de la birou, din barurile pe care le colind in nestire in ultimul timp de parca abia acum le-am descoperit, de vinurile seci pe care le-am comandat, de sclipirile din ochii ce ma inconjoara, de frigul teapan si sarea crocanta de sub noile cizme, de luciul semnelor de Sale din toate magazinele (e criza dar la mall parcarea e plina), de anxietatea mea impietrita in proiect.

Suntem in 2012 si teoriile conspiratiilor si schimbarilor presupuse si-au facut culcus in mintea mea. Intr-un fel parca am incetat sa-mi fac planuri dincolo de anul asta. Mai in gluma mai in serios prietena mea scumpa care se marita anul asta in Septembrie glumeste ca acum s-a gasit si ea, la “sfarsitul lumii” sa faca nunta. Zambesc doar pe jumatate. In plus, anul asta e si ziua mea de sampanie, adica implinesc aceeasi varsta ca ziua de nastere. Citesc despre protestele din Romania, urmaresc pozele pe Facebook si sunt abonata la live streamul neobosit al lui Liviu Mihaiu. De ce tocmai iarna ies romanii in strada? Incerc sa inteleg, sa vad dincolo de narativa servita cu lingurita. Incerc sa vad sacrul in profan. Si particip activ la creatia lor.

Am devenit gospodina desavarsita, gatesc, fac curatenie, calc (!) spre oroarea prietenelor feministe. Imi traiesc domesticitatea cu aceeasi voluptate imensa cu care imi iau lumea in cap in fiecare saptamana. Usuratatea fiintei nu mai e un concept abstract ci chiar aerul pe care il respir. Transgresiunea e emblema pe care o port in secret, cu mandrie. Ma supun experimentului emotional, raman cand ar trebui sa plec, plec cand ar trebui sa raman. As vrea sa descalcesc totul. Inca o poveste tragica si romantica sfarsita previzibil…oare de asta am nevoie acum?

Diferenta dintre mine si tine

Cine crede ca relatia lui nu atarna in fiecare clipa de un fir mai subtire ca panza de paianjen se inseala amarnic. Am crezut ca asta e formula magica, incertitudinea care tine tensiunea si fiorul viu ca la inceput.

Eu stiu sa ingrop securea, tu stii sa o reanimezi cand schimbam rolurile. Alunecam haotic ca pe o partie plina de gheata, agatandu-ne zadarnic de cate o tufa de vestede sperante, impinsi la vale de o avalansa de greseli si frustrari fara sa ne mai putem opri pana nu lovim zidul ce asteapta inevitabil sa ne lasam aminitirile pictate in dare pe el. Nu mai ramane nimic din nobletea si finetea cu care o legatura ca-n povesti s-a infiripat. Se ascut cutitele, se slefuiesc lamele si se taie zilnic, cand mai usor si mai atent pe la periferie, cand in plina rana desfacuta si inflamata de suferinta mascata in furie. Rade de vechile promisiuni, calca in picioare o dorinta traita sacru altadata, se batjocoreste cuplul cu toate obligatiunile lui mai grele ca plumbul, mai grele ca niste lanturi groase cu care te-ai trezit legat peste noapte dupa ce ai spus da. La bine si la rau, dar raul asta parca e totusi prea greu de suportat uneori.

N-am facut nici o rezolutie anul asta. Am deschis portile la ce am poftit si acum las potopul sa se reverse. Ne cautam intr-un labirint, ne permitem iesiri ridicole in decor pentru ca il avem pe celalalt spectator. Avem curajul lasului de a lovi cand celalalt e jos si ne construim ganduri si lumi interioare departe de celalalt. Pentru noi ne rezervam ranchiuna, oboseala si plictiseala, pentru ceilalti cel mai frumos zambet, cele mai gingase cuvinte, cele mai dulci momente de flirt. Nu mai avem loc nici pe aceeasi canapea. Suntem pe pauza. Pauza de bun simt, de sentiment. Pauza.

Si marea dragoste naufragiaza?