Luminita
Posted by Olga Deleanu on Dec 27, 2011 in Jurnal | 14 comments
A trecut Craciunul si deja de cativa ani a devenit aproape banal sentimentul ca sarbatoarea s-a scurs mai repede ca nisipul din clepsidra cu tot mai putina lipsa de emotie atasata. Imi plac mult sarbatorile pentru ca vin vacantele, imi vad parintii mai des, se rupe nivelul zilelor fara sir, se apropie sfarsitul de an si toata nostalgia atinge punctul culminant. Dar n-am simtit aceeasi emotie tulburatoare din alti ani, nici macar la concertul de colinde care ma facea sa plang imediat…
Am ales anul asta in familie sa nu ne mai stresam in toata alergatura dupa cadouri, sa pretuim doar timpul impreuna si sa luam legatura cu cei dragi si departe: cu sora mea care a petrecut la soare si caldura primul ei Craciun fara familie, oarecum printre straini; cu matusa mea si cei trei copilasi ai ei, mai ales fetita frumoasa pe care n-am strans-o niciodata in brate de cand s-a nascut acum un an de zile; cu verisoara mea care dupa un divort dificil a descoperit ca are cancer si a luptat curajoasa prin tot chinul tratamentului si numai cu mila Domnului traieste fiecare zi; cu prietenul meu bun (anti-eroul ii spun) care sufera parasit de femeia pe care o iubeste dar pe care n-a stiut s-o pretuiasca ani de zile; cu fosta mea sefa, o grecoaica sufletista pana la cer care abia si-a gasit munca in vremurile astea dificile si se bucura ca-si poate ingriji mama cu Alzheimer; cu cei apropiati care au avut un an greu. Toti ne punem speranta in 2012, nu?
Am incercat sa-mi ascult sufletul incarcat in noaptea de Ajun cand am mers la Biserica. Mi-am cercetat credinta, pe care am gasit-o ca intotdeauna neatinsa, cuminte si curata in eternitate, cred ca-mi va supravietui si dupa trecerea dincolo. Insa credinta mea continua sa fie una profund personala, ce pare sa se supuna prea putin ritualurilor religioase – n-am tinut post, pe de o parte pentru ca imi e prea greu fiind deja vegetariana, pe de alta fiindca n-am avut inclinatia; nu m-am spovedit niciodata; nu cred in doctrina pacatului, a pedepselor, a inferioritatii femeilor asa cum sunt ele prezentate pentru consumul maselor. In spatele multor obiceiuri si credinte se ascund de fapt explicatii practice, inaccesibile neinvatatilor, cum suntem prea multi dintre noi. Cineva mi-a spus mai demult ca femeia ar trebui sa-si acopere capul in Biserica pentru ca daca ea are de la inceput o deschidere mult mai mare, o receptivitate ridicata la comuniune cu Divinul prin crestetul capului, barbatul ramane oarecum in urma; acoperirea e deci un gest simbolic al dorintei de a egala intr-un fel accesul la ceruri. Sunt multe de spus…
Sunt multe intelesuri inca ce se asteapta descoperite, dezvaluite..
Sarbatori luminoase!
Sarbatori minunate si tie, Olga! La multi ani!
Multumesc Victoria, la multi ani!
Ai scris foarte frumos, Olga. Scrisul tau mi-a adus liniste si speranta.
Iti doresc ceea ce-mi doresc si mie- un an nou mai bun!
Sarbatori fericite!
Sarbatori fericite de la surioara care isi petrece iarna la soare. Eu n-am avut atatea momente Craciunul asta in care sa pot medita un pic asupra situatiei sau sarbatoarei in sine. Desi am simtit instinctiv lipsa familiei, ceea ce pentru mine inseamna credinta.
In acelasi timp, fiind la soare si in anotimpul complet gresit pentru Craciun, este aproape imposibil sa intri in spiritul sarbatorilor asa cum l-am simtit in fiecare an pana acuma. Am avut totusi, un moment de “trezire” cand am sunat verisorii mici in Romania, si au insistat sa imi cante colinzi. Toate memoriile, sentimentele si emotiile au venit de-a valma si parca m-am regasit un pic. Mersi Ianis si Matteo
Mai sunt cateva zile pana la 2012. Va fi minunat sunt sigura !
I.
Draga Camelia, multumesc frumos, sa fie! Sa ne “revedem” in anul nou cu bine
Iulicica am avut si noi un Craciun mai pe uscat, doar aseara a inceput sa ninga. Probabil ca peisajul tropical pare inca prea ciudat pentru sarbatoarea asta. Bine ca te-au colindat cei mici si scumpi:)
Sa nu uiti sa intri in 2012 cu cele mai bune ganduri si sperante!
Olga, sarbatori la fel de luminoase, in continuare si un an nou in care sa-ti afli implinirile dorite!
Multumesc Moi, fie sa avem un an plin de sanatate si bucurie, cu multe surprize placute
La multi ani ,Olga ! ; sa ai un Nou An cit mai bun !
La multi ani Lili! Sa ne intalnim cu bine in 2012!
Fiecare articol al tau, a fost citit cu interes de mine…chiar daca nu am lasat niciun comment, te-am urmarit cu interes, acum in debutul acestui an nou, vreau sa sparg gheata, dorindu-ti ca muza sa fie mereu alaturi de tine…sa ne incanti cu articole pe masura sufletului tau…felicitari si multi ani buni si frumosi alaturi de cei dragi sufletului tau!!!!
Sa ai parte de multa iubire si rasfat!!!
Daca femeia trebuie sa-si acopere capul la intrarea in biserica, stim ca barbatul trebuie sa si-l descopere. Ca semn al pioseniei sale. Sau ca o egalizare a receptivitatii lor in fata Divinitatii?
Incerc mereu sa fac distinctie, intre superstitie si credinta. Se amesteca cam mult in ultima vreme.
Draga Tasha, iti multumesc ca ai indraznit sa scrii asa frumos, cu urarile din suflet.
Iti doresc un cald la multi ani, cu tot cei dragi in jurul tau, inima plina de iubire. Un an mai bun!
Lacramioara, imi pare a fi vorba poate de credinta veche devenita intre timp superstitie, fiindca nu da bine oficial…O vad ca un fel de egalizare a receptivitatii sub masca pioseniei ..